Se uita pe geam la micile furnicute care isi vad de viata lor...Se intoarce si il priveste dormind...Poate sa jure ca si in somn ii simte privirea cum se uita in sufletul ei...ii e frica sa se holbeze mai mult de cateva secunde..Se simte expusa si citita ca o carte deschisa...Nu ii place asta...Are prea multa putere asupra ei..Si totusi cand doarme...Pare atat de inocent si de nepasator...Mai putin dragostea pe care o simte cand il priveste...Razbate din el ca o aura...Zambeste in somn...Oare ce viseaza? Oare se gandeste la ea? Deodata se trezeste si intinde bratele inspre ea ca un copil dornic de atentie...Ea zambeste si i se aseaza in brate...E tarziu...Mai dormi? Da! Avand in vedere ca in visele mele nu pleci nicaieri, nu vreau sa ma mai trezesc...
Ea zambeste incetisor si il priveste...esti nebun, stiai? Cum poti sa ma iubesti? Sunt un amalgam de toate prostiile din lume, sunt asa un copil, sunt asa dura cand sunt suparata pe tine...Cum ma poti iubi?
Simplu...Esti tot ce mi-am dorit vreodata..Cum as putea sa nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu