luni, 1 noiembrie 2010

Dimineata

O priveste cum se da jos din pat si intinde suav picioarele dupa slapi..Se ridica unduindu-se in picioare si fuge pana la baie. Se misca pe o muzica doar de ea auzita. Inchide ochii si si-o imagineaza dansand ca noaptea trrecuta. Apoi narile ii sunt inundate de mirosul cafelei de dimineata. O priveste cum danseaza si canta prin casa parand ca nu baga de seama prezenta lui in acel locsor pe care il numeste al ei. Ii pregateste micul dejun fredonand melodia ei preferata. Se intoarce brusc si ii sare in brate, cuibarindu-se in liniste la pieptul lui. E ca o naluca. Nu stie cum poate avea atata energie mereu.
Apoi se ridica brusc si arunca prin toata casa cu hainele de pe ea. Si-a dat seama ca trebuie sa ajunga undeva. Rascoleste jumatate de dulap si trupul ei se intrezareste prin ploaia de pantaloni si bluze. Se posteaza in fata oglinzii si incepe sa se strambe in timp ce se machiaza.
Nu spune nimic. Daca ar spune sau face ceva ar intrerupe vraja. E atat de concentrata si face fete fete. Isi desprinde parul si il ciufuleste frenetic. Priveste multumita rezultatul operei sale si proclama ca e gata. Il priveste cum rade la ea si ii spune ca arata perfect. Se apleaca si il saruta apoi iese alergand pe usa.
El sta linistit si isi bea cafeaua in fata geamului privind-o cum trece prin marea de oameni. Oare cum poate fi asa? Asa cum e ea, mereu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu