Deschide ochii si protesteaza privind-o cum se face ca doarme...Nu te mai holba la mine! Nu ma holbez! Si apoi ea deschide ochii si il priveste zambind...Nu se poate abtine sa zambeasca in preajma lui...Se prosteste de multe ori in fata ei...Proclama vehement ca in casa lui nu are ce cauta cutare si cutare lucru...Si afiseaza zambetul acela sagalnic care ii place ei la nebunie...Daca ar fi sa il caracterizeze, n-ar sti ce sa spuna...
Initial era rece si rezervat...Avea o masca...Exact ca in Amadeus, filmul lui preferat...Se ascundea in spatele ei si incerca mereu subtil, dar serios sa ii atinga limitele...Sa vada unde o va speria...Apoi, incet, incet lasa garda jos si o privea uimit cum nu se sperie..Cum nici o tehnica de aparare a sa nu functioneaza...
Isi croia mereu portita de iesire din fiecare fraza cu subinteles pe care o spunea...Ii murmura ceva dragut si astepta o reactie...daca nu il auzea isi inghitea cuvintele si schimba subiectul...Ducea o lupta interioara intre a se ascunde pe el fata de ea si a arata atat cat e nevoie pentru a nu o indeparta...O privea pe ascuns pierdut si i se citeau in ochi mii de ganduri razlete si apoi isi intorcea repede privirea inainte ca ea sa isi dea seama...
Ii murmura seara lucruri pe care nu i le putea spune in fata crezand ca doarme si sperand pe ascuns ca nu...Era un actor aproape perfect...Isi spunea replicile cu intonatia potrivita si apoi astepta reactia publicului...Aproape perfect...caci uneori se dadea de gol...
Iubeste muzica si asta il tradeaza...Mii de versuri, de acorduri, de note il tradau mereu in legatura cu ce simtea si ce vroia de fapt sa spuna...
E puternic dar timid...E dulce dar niciodata inocent...E complicat dar atat de simplu cateodata...E atent...Foarte atent la orice si prea atent la reactiile sale...E precaut dar nu fricos...E calculat dar spontan...E albastru...Sustine ca nu are imaginatie dar in ochi i se citeste o lume proprie atat de atent cladita pe care incearca sa o transpuna in realitate...
Ar vrea sa stie totul...Mai ales in ceea ce il priveste...Ar vrea sa aiba toate raspunsurile la orice intrebare si-ar pune vreodata in legatura cu personalitatea lui...Si totusi, se lasa purtat de val uneori...Desi riscurile pe care si le asuma dandu-si frau imaginatiei si modului sau de a fi sunt mereu cantarite de mii de ori inainte...Ar vrea sa afle totul, dar ii place sa nu stie...Ii place sa fie surprins...Sa poata fi pus in situatii in care sa reactioneze complet dupa impuls..
Pare dur...Pare inabordabil...pare rece si distant...Si totusi emana o atractie inexplicabila in toata bruschetea lui...Se deschide fara sa isi dea seama si fara sa vrea...Si apoi sta ca pe ace asteptand sa vada daca nu a spus prea mult...
Si zambeste...Zambeste vazand ca nu are de ce sa se teama...Te pierzi in ochii lui...Chiar si cand nu il auzi vorbind, citesti in ei mii de ganduri, emotii, mii de clipe suspendate intr-o privire...Niciodata nu stii ce gandeste si te ia mereu prin surprindere....
Cand vorbeste are un stil de a te captiva...Desi uneori e brut, reuseste sa presare intreaga discutie cu o gentilete numai de el stiuta...Stie sa se aprecieze si totusi asteapta sa ii spui exact asa cum il vezi mereu...Stie ce vei spune, dar daca o aude de la tine pare ca devine adevarat...
Iti stie slabiciunile si rade de ele...Nu rautacios...Niciodata...O face doar ca sa te vada cum protestezi si cum te prostesti ca un copil...Pentru ca il fascineaza ce reactii au oamenii in preajma lui...Pentru ca nu e ca nimeni din toti cei pe care i-ai cunoscut pana acum...Pentru ca ai senzatia ca il poti citi si face ceva atat de neasteptat, atat de dulce, atat de...el...incat te lasa cu gura cascata si cuvintele ti se opresc in gat...Pentru ca e un amalgam de senzatii si de simturi asa cum nu ai mai vazut pana acum...
Apoi deschide ochii dimineata si nu te trezeste...Chiar daca s-a plictisit deja sa se uite la tavanul tau si sa ii descopere fiecare defect...te lasa sa te pierzi in visele tale si te priveste intrebandu-se la ce te gandesti...Unde te pierzi cand inchizi ochii...Te tine aproape, strans, ca pe ceva ce ar putea sa-l piarda si cand in sfarsit iti indrepti ochii somnorosi spre el zambeste ascultand in capul lui aceeasi melodie pe care ti-a atribuit-o cu mult timp in urma...Care te defineste...Si priveste amuzat cum pare ca a fost scrisa pentru tine...
Te gadila, te chinuie, te saruta, te strange in brate si zambeste...Buna dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu