Fond muzical sugerat
Sunt...Sunt un milion de versuri ale cantecelor de dragoste...Sunt un milion de note...Sunt facuta din muzica, linii melodice, versuri care curg pe pielea mea la fel de navalnic cum un rau curge spre destinatia lui finala, varsandu-se intr-o mare de amintiri, emotii, sentimente, dragoste...
Sunt impulsiva si nemernica, sunt dulce si indragostita...Sunt o simfonie de culori si trairi pe care probabil nu o vei intelege nicicand...Sunt un amalgam de poezii necitite, de opere neterminate, de momente uitate...Zambesc si ascund sub zambetele mele mii de secrete pe care nu as putea sa ti le dezvalui niciodata...Dar tu nici nu intrebi, asa ca nu ar conta...
Sunt bataia din aripi a unui fluture...Poti sa ma stapanesti, sa ma tii in palma ta, atat timp cat voi alege sa stau...Dar nu ma atinge...Ma vei omori, ma vei lasa fara aripi...Ma vei frange in mii de bucati...
Pot sa privesc ore in sir la soarele ce rasare si incalzeste...Si niciodata nu va fi la fel...Nici un rasarit nu va fi ca altul...Asa cum nici un gand al meu nu este ca oricare altul pe care l-am gandit vreodata...Asa cum nici o dragoste pe care am simtit-o nu este la fel cu alta pe care am trait-o...
Am sa te vad altfel in fiecare zi...Ai sa ma ai altfel in fiecare zi....
Uneori sunt un copil alergand prin flori galbene, pe un camp nesfarsit si zambindu-ti sagalnic, soptindu-ti fara cuvinte sa ma urmezi, sa ma prinzi, sa ma strangi in brate, sa ma saruti si sa nu imi mai dai nicicand drumul...Sa ma ai si sa ma vrei, din nou, mereu...
Uneori sunt cea mai buna prietena a ta, care te asculta mereu si simte cum i se sfasie sufletul in mii de bucati atunci cand suferi...Si cea care incearca sa te binedispuna facand cele mai nebunesti si neintelese lucruri si gesturi, dar care te amuza, care te distrag, care poate, doar poate, pentru o secunda macar, iti vor lua gandurile de la ceea ce te macina...
Uneori sunt...nimic....sunt liniste...sunt emotii, trairi, exprimate doar prin priviri si gesturi...fara nici un cuvant...Sunt doar o atingere blanda pe umarul tau...Sunt doar un obraz ce se sprijina de el...o pereche de buze ce ti-l saruta dragastos incercand sa simta tot ce simti, incercand sa afle la ce te gandesti cand nu stii cine esti si ce vrei si sperand ca ea, doar ea poate afla si te poate face sa zambesti de acum incolo....Sunt o strangere de mana...o mangaiere suava pe bratul tau sau un sarut cald pe obraz....
Uneori sunt un inger cu aripi frante si cu ochii in lacrimi stand in fata ta neajutorata...Ca o stana de piatra si fara fara nici un sentiment...cateodata sunt sfasiata si broken...
Uneori sunt fata care apare in fata usii tale neanuntata pentru ca a facut ceva bun pentru tine si tinand in mana o tava mare cu dulciuri si in cealalta o sticla de alcool si afisand cel mai adorabil zambet pe fata....
Uneori sunt o tentatie pura si incerc sa te provoc prin tot ce fac...Sunt acea fata care iti sopteste la ureche cat de mult te doreste si cum nu mai are rabdare sa iti arate tot ce isi doreste de la tine...Si te pierzi, pentru ca sunteti in public si o privesti nestiind cum sa reactionezi, dar vrand-o si mai mult decat pana atunci...Ducand-o acasa si dandu-i tot ce isi doreste, pasiune, dragoste, pe tine...tot, orice...
Uneori sunt imbufnata si te privesc pe sub mustati suparata...Si ma astept sa faci o prostie, sa imi dai un raspuns prostesc si neasteptat la ceea ce iti spun doar ca sa ma faci sa rad...Pentru ca desi sunt imbufnata, tu nu esti...Si stii ca nici eu nu sunt, decat la suprafata, si imi spui razand cat de dulce sunt cand ma incrunt stiind ca o sa protestez ca nu poti sa nu ma iei in serios cand sunt suparata pe tine si sa faci misto de mine...
Si asa sunt eu...Nestapanita, neinteleasa, paradoxala, timida, copilaroasa, matura...Sunt un cantec, o simfonie a tuturor cantecelor pe care le asculti si stii ca m-ai regasi in ele...Sunt eu...doar eu...
Antenute si introspectii
vineri, 7 octombrie 2011
luni, 24 ianuarie 2011
Best friend...
Apoi se intristeaza…si pare ca intreaga lume s-a intristat odata cu ea..Te astepti din moment in moment sa inceapa sa ploua afara in timp ce ea plange…Si apoi ii spui cel mai tampit lucru de pe lume si incepe sa zambeasca si sa planga in acelasi timp, intr-un amalgam de emotii de care nu o credeai capabila niciodata
Apoi incepe sa cante pe melodia de la radio in timp ce conduce, cu geamurile jos…Pentru ca are masina…Pentru ca adora sa conduca..oriunde ar duce-o drumul..pentru ca nu conteaza…Conteaza doar sentimentul de libertate…ca poate fugi..de oricine si orice…macar pret de cativa kilometri…Pentru ca e obisnuita sa fuga...Dar daca ramane si isi infrunta temerile e mai fioroasa ca o leoaica ce isi apara puii...
Are un suflet atat de bun incat simti asta prin toti porii cand o intalnesti...razbate pana la tine o caldura magnifica...si simti cum te lumineaza si nu poti sta departe...pentru ca te trage inspre ea ca un magnet...
Iar cand zambeste...cand zambeste o privesti si nu iti vine sa crezi...Pentru ca nu ai vazut niciodata pe cineva zambind cu toata gura si tot sufletul in acelasi timp...Pentru ca nu credeai ca se poate...Dar e in fata ta...si te blochezi...Si simti ca langa ea ai putea si tu sa inveti sa zambesti asa...
Si apoi e morocanoasa dimineata...Ma rog...dupa-masa cand se trezeste...Pentru ca nu o lasi sa doarma..Pentru ca parca e vina ta ca a stat pana tarziu...dar nu conteaza...Pentru ca deschide ochii si te maraie..Pana isi bea cafeaua...Apoi incepe sa umble prin casa protestand la toate lucrurile pe care le are de facut si blestemand ca nu s-a trezit mai devreme...Si incepe sa rada..Si se apuca de treaba..
Sau fuge la cafea...E singura persoana cu care poti bea cafeaua la 12 noaptea...Pana la 6 dimineata...Si care apoi te va duce la micul dejun...Intr-un loc numai de voi stiut...Care va place la nebunie...Si te va duce la cafeneaua aia micutza si fantastica...Care de fapt e ceainarie...Si care are numele filmului ala pe care il adora...Si vorbesti cu ea o zi intreaga si inca te mai mira cum puteti avea atat de multe lucruri in comun...desi o stii de atata timp, nu inceteaza sa te surprinda..
E baietoasa cand vrea...De cele mai multe ori...Mereu poate sa aiba grija singura de ea...dar ii place sa ai tu...pentru ca esti tu...pentru ca are nevoie sa aiba cineva grija de ea si sa o iubeasca...si tu adori sa faci asta...
Isi creeaza amintiri superbe cu prietenii...si se va intoarce mereu in orasul tau pentru ca in timp a devenit orasul ei preferat....pentru ca stii cum sa o surprinzi mereu cand vine aici...si sa te asiguri ca se simte bine...si apoi va aduce inca 10 prieteni acolo si va veti distra de minune...pentru ca are talentul de a aduce oamenii impreuna si de a-i face sa se simta incredibil de bine J
Numai ea poate face asta...Si apoi o prinzi pierduta...uitandu-se in gol...si o vezi cat e de frumoasa...ce trasaturi incredibile are...pentru ca nu are o frumusete standard, de privit in reviste...nu. frumusetea ei vine din interior, te invaluie si te lasa mut...pentru ca asa e ea...mereu...mereu te surprinde...fie ca e bine sau rau...dar e singura persoana din lume care poate face asta...
Danseaza, canta, sare, tipa, plange, rade, gateste...Cum gateste...Doamne...dragostea ei pentru asta se simte in fiecare imbucatura pe care o iei din ce a gatit...
E incredibila si totusi...multi nu vad asta...Multi cred ca isi pot bate joc de tot ceea ce reprezinta si de sufletul ei...pentru ca are un suflet cum nu prea vezi pe lumea asta...pentru ca nu mai sunt oameni ca ea...e unica..In nebunia si razvratirea ei e unica...Fuge la mare de azi pana maine...bate sute de kilometri ca sa stea cu tine la o cafea, sau cateva ore la karaoke...Si apoi fuge inapoi...desi ar putea ramane...dar nu asa e ea...e libera...si trebuie sa continue sa se miste...e forta motrica a vietii...in jurul ei pluteste un nor de dragoste, de prieteni, de sentimente umane din cele mai nobile...
Iar daca ii gresesti te va ierta...numai ea stie cum....
Si o adori...pentru ca asa e ea...
marți, 18 ianuarie 2011
Fairy wings
Fond muzical sugerat
Sta pe leagan intr-o contemplare muta...Rosul e culoarea care o defineste atat de bine si care ii da aerul acela crud, plin de pasiune, sangeriu..Rochia ii face valuri si atarna nepasatoare pe langa impletiturile din flori ale leaganului...Aripile ii sunt patate cu pete negre si contrasteaza cu tonurile calde si abia vizibile de rosu..Rosu si negru..Liniste si foc...Ochii ei arunca sageti inflacarate in neant...Incepe sa se miste incet, abia perceptibil pe leagan...E un du-te vino de simturi, de adieri linistite si totusi in suflet i se isca o furtuna..Se joaca...Rade, zambeste si te priveste spunandu-ti mut ca nu ai nici o scapare...E un amestec de senzatii...Vede ca nu poti spune nimic, vorbele ti s-au blocat in gatul uscat si simti ca ai ramas stana de piatra in fata ei...O creatura reala, dar totusi scoasa parca din povestile cu zane...Ai vrea sa fii corsetul negru care ii impresoara trupul, sau sireturile rosii care il tin strans in jurul ei...Sau voalul rochiei care ii mangaie picioarele...Sau aripile care ii flutura pe spatele gol...Ai vrea sa fii leaganul pe care sta...Sa o ai in brate asa...frumoasa...misterioasa...ireala...
Dar nu poti...Poti doar sa stai mut si sa o privesti cum te atrage in lumea ei de basm..bicolora, simpla, dar plina de necunoscut...De toate acele lucruri pe care le poti doar vedea, niciodata numi si intotdeauna simti...
E imposibil sa definesti imaginea ei desprinsa parca dintr-un film erotic care are o trecere inspre un basm pentru copii...Inocenta ei te arde pana la ultimul atom din piele...Ai vrea sa o atingi, sa o posezi, sa o ai doar tu si cu toate acestea te abtii din a o atinge ca sa nu ii strici puritatea...
Iar ea...ea stie deja ce te macina...Si rade, se ascunde dupa suvitele negre de par care ii impresoara fata si da din picioare ca un copilas, balansandu-se pe leagan..Apoi brusc se intoarce catre tine cu o privire de femeie in toata firea si face gesturi pline de dorinta, de pasiune...Fiecare miscare ii devine controlata, atent gandita si planuita ca sa emane senzualitate, sexualitate si dorinta...
Si simti cum nu mai rezisti acestui joc de du-te vino..Si te apropii de jocul ei, de leaganul presarat cu vinisoare verzi si flori rosii...si ii prinzi o sfoara si o opresti in fata ta...Si vezi cum rochia ei se suspenda in timp, dezvelindu-i coapsele...Cum sanii i se misca agitati din cauza respiratiei sacadate...Cum obrajii i se inrosesc mai ceva ca florile...Cum buzele ei se intredeschid usor pentru ca simte ca nu mai are aer...Si o privesti asa, suspendata in timp, cu parul alunecandu-i pe umerii goi...Cu negrul ei corset care este singurul lucru ce ii mai tine sufletul in piept...
Si ii iei fata cu o mana...si iti treci degetele peste spatele ei gol...si ii desiri incet panglica rosie a rochiei...
duminică, 26 decembrie 2010
TU
Fond muzical sugerat
Deschide ochii si protesteaza privind-o cum se face ca doarme...Nu te mai holba la mine! Nu ma holbez! Si apoi ea deschide ochii si il priveste zambind...Nu se poate abtine sa zambeasca in preajma lui...Se prosteste de multe ori in fata ei...Proclama vehement ca in casa lui nu are ce cauta cutare si cutare lucru...Si afiseaza zambetul acela sagalnic care ii place ei la nebunie...Daca ar fi sa il caracterizeze, n-ar sti ce sa spuna...
Initial era rece si rezervat...Avea o masca...Exact ca in Amadeus, filmul lui preferat...Se ascundea in spatele ei si incerca mereu subtil, dar serios sa ii atinga limitele...Sa vada unde o va speria...Apoi, incet, incet lasa garda jos si o privea uimit cum nu se sperie..Cum nici o tehnica de aparare a sa nu functioneaza...
Isi croia mereu portita de iesire din fiecare fraza cu subinteles pe care o spunea...Ii murmura ceva dragut si astepta o reactie...daca nu il auzea isi inghitea cuvintele si schimba subiectul...Ducea o lupta interioara intre a se ascunde pe el fata de ea si a arata atat cat e nevoie pentru a nu o indeparta...O privea pe ascuns pierdut si i se citeau in ochi mii de ganduri razlete si apoi isi intorcea repede privirea inainte ca ea sa isi dea seama...
Ii murmura seara lucruri pe care nu i le putea spune in fata crezand ca doarme si sperand pe ascuns ca nu...Era un actor aproape perfect...Isi spunea replicile cu intonatia potrivita si apoi astepta reactia publicului...Aproape perfect...caci uneori se dadea de gol...
Iubeste muzica si asta il tradeaza...Mii de versuri, de acorduri, de note il tradau mereu in legatura cu ce simtea si ce vroia de fapt sa spuna...
E puternic dar timid...E dulce dar niciodata inocent...E complicat dar atat de simplu cateodata...E atent...Foarte atent la orice si prea atent la reactiile sale...E precaut dar nu fricos...E calculat dar spontan...E albastru...Sustine ca nu are imaginatie dar in ochi i se citeste o lume proprie atat de atent cladita pe care incearca sa o transpuna in realitate...
Ar vrea sa stie totul...Mai ales in ceea ce il priveste...Ar vrea sa aiba toate raspunsurile la orice intrebare si-ar pune vreodata in legatura cu personalitatea lui...Si totusi, se lasa purtat de val uneori...Desi riscurile pe care si le asuma dandu-si frau imaginatiei si modului sau de a fi sunt mereu cantarite de mii de ori inainte...Ar vrea sa afle totul, dar ii place sa nu stie...Ii place sa fie surprins...Sa poata fi pus in situatii in care sa reactioneze complet dupa impuls..
Pare dur...Pare inabordabil...pare rece si distant...Si totusi emana o atractie inexplicabila in toata bruschetea lui...Se deschide fara sa isi dea seama si fara sa vrea...Si apoi sta ca pe ace asteptand sa vada daca nu a spus prea mult...
Si zambeste...Zambeste vazand ca nu are de ce sa se teama...Te pierzi in ochii lui...Chiar si cand nu il auzi vorbind, citesti in ei mii de ganduri, emotii, mii de clipe suspendate intr-o privire...Niciodata nu stii ce gandeste si te ia mereu prin surprindere....
Cand vorbeste are un stil de a te captiva...Desi uneori e brut, reuseste sa presare intreaga discutie cu o gentilete numai de el stiuta...Stie sa se aprecieze si totusi asteapta sa ii spui exact asa cum il vezi mereu...Stie ce vei spune, dar daca o aude de la tine pare ca devine adevarat...
Iti stie slabiciunile si rade de ele...Nu rautacios...Niciodata...O face doar ca sa te vada cum protestezi si cum te prostesti ca un copil...Pentru ca il fascineaza ce reactii au oamenii in preajma lui...Pentru ca nu e ca nimeni din toti cei pe care i-ai cunoscut pana acum...Pentru ca ai senzatia ca il poti citi si face ceva atat de neasteptat, atat de dulce, atat de...el...incat te lasa cu gura cascata si cuvintele ti se opresc in gat...Pentru ca e un amalgam de senzatii si de simturi asa cum nu ai mai vazut pana acum...
Apoi deschide ochii dimineata si nu te trezeste...Chiar daca s-a plictisit deja sa se uite la tavanul tau si sa ii descopere fiecare defect...te lasa sa te pierzi in visele tale si te priveste intrebandu-se la ce te gandesti...Unde te pierzi cand inchizi ochii...Te tine aproape, strans, ca pe ceva ce ar putea sa-l piarda si cand in sfarsit iti indrepti ochii somnorosi spre el zambeste ascultand in capul lui aceeasi melodie pe care ti-a atribuit-o cu mult timp in urma...Care te defineste...Si priveste amuzat cum pare ca a fost scrisa pentru tine...
Te gadila, te chinuie, te saruta, te strange in brate si zambeste...Buna dimineata...
joi, 9 decembrie 2010
In cinstea ta
In cinstea ta voi rastigni din nou
Sus, pe altarul intregirii noastre
Tot ce e vechi, tot ce e nou
Si glastra mea cu flori albastre.
In cinstea ta voi rastigni din nou
Cu arme-nsangerate de venin
Al pietrei seci etern ecou
Si al mortilor ultim suspin
In cinstea ta voi rastigni din nou
Trupul neintinat al unei virgine
Suflarea vietii din al meu cavou
Si linistea ce nu mai vine.
In cinstea ta am rastignit
Sus, pe altarul vietii mele
Un inceput, o viata, un sfarsit
Un ras, un gand, un zbor de iele.
In cinstea ta nu voi mai face
Nici o rastignire de pe-acum
Caci vioara intregirii noastre tace
Si tot ce am iubit s-a prefacut in scrum.
Sus, pe altarul intregirii noastre
Tot ce e vechi, tot ce e nou
Si glastra mea cu flori albastre.
In cinstea ta voi rastigni din nou
Cu arme-nsangerate de venin
Al pietrei seci etern ecou
Si al mortilor ultim suspin
In cinstea ta voi rastigni din nou
Trupul neintinat al unei virgine
Suflarea vietii din al meu cavou
Si linistea ce nu mai vine.
In cinstea ta am rastignit
Sus, pe altarul vietii mele
Un inceput, o viata, un sfarsit
Un ras, un gand, un zbor de iele.
In cinstea ta nu voi mai face
Nici o rastignire de pe-acum
Caci vioara intregirii noastre tace
Si tot ce am iubit s-a prefacut in scrum.
joi, 2 decembrie 2010
Dragoste
Se trezeste buimacita si ciufulita...El o priveste nemiscat si un zambet i se zareste pe fata...Ce? Nimic...Ma uitam la tine dormind...Se inroseste ca un bujor in fata lui si brusc devine un copil nestiutor si inocent...De ce? El rade si ii sopteste...Pentru ca taci ! apoi o ia la fuga prin camera stiind ca in acel moment ea devine o mica felina calcata pe coada si il va fugari sa il bata cu perna si sa se incrunte la el protestand dragalas...
Cand se incrunta face cateva riduri micute pe frunte pe care si le ascunde in spatele bretonului..Ochii i se micsoreaza, buzele i se incordeaza intr-un colt si are o expresie sagalnica...Devine o copila zanateca pusa pe nazbatii...Adora inocenta asta a ei si modul in care, chiar si atunci cand se supara pe el reuseste sa fie dragalasa...E incredibila...Nu e frumoasa in adevaratul sens al cuvantului, nu seamana catusi de putin cu vreo diva sau fotomodel, e micuta, creata si are o nebunie interioara care ii razbate prin toti porii...Poate fi serioasa, sobra, taioasa si rece...Dar cand e fericita e cu totul si cu totul altceva...Devine un copil care se bucura de orice raza de soare, care vorbeste mult, care pune si mai multe intrebari, care se joaca in continuu cu focul desi stie ca se poate arde foarte usor...E sincera si deschisa indiferent ce ar face...E o carte deschisa pentru cine are ochi sa o vada si sa o citeasca...
E inocenta si nu face presupuneri...Ii e frica de ce ar putea afla...Ii e frica de cuvantul nu...Ii e frica sa planga desi ochii i se lumineaza atunci si e de mii de ori mai pura si angelica...
Apoi e o felina...Cand te vrea, cand te doreste, se joaca, te starneste, te atata, te atrage...e irezistibila si de neconceput in fanteziile ei..Pentru ca aproape toate sunt astfel facute incat sa iti taie rasuflarea, sa iti faca placere, sa te faca sa o vrei tot mai mult, pana in punctul in care nu ii mai poti rezista si ii cazi la picioare...Iar atunci cand faci asta nu te domina...ci te lasa tot pe tine sa o domini, de parca nu ar fi constienta de puterea pe care o are asupra ta....
E o mama si o sora perfecta....Va fugi in secunda doi la farmacie dupa pastile pentru ca racesti...Va ataca neinfricat frigiderul si bucataria daca ii spui ca ti-e putin foame...Miroase mereu a aluat de prajituri pentru ca ii place sa te astepte cu ceva bun acasa...Nu va pleca de langa tine daca ai temperatura sau tusesti si isi va risca propria ei sanatate ca sa te tina in brate si sa fie sigura ca nu iti lipseste nimic...Va veni pana la tine in pauza de pranz pentru ca ti-a gatit ceva si ai nevoie sa mananci ceva cald din cand in cand nu prostiile alea de fast food...
Nu e niciodata vampa in public...Nu poate fi. Nu crede destul in ea pentru asta. Dar cand tu esti singurul care o privesti i se aprinde un foc interior care o mistuie si face orice sa o doresti..Emana o senzualitate bruta, dar totusi foarte bine planuita ca sa ii cazi in mreje a mia oara...Iar atunci cand se afla in bratele tale ti se daruieste total....fara rezerve, fara inhibitii, fara frica...doar plina de dragoste...
Iar acum alearga dupa tine prin casa cu o perna in mana, pe care abia o tine, dar cu care vrea sa te loveasca....Stie ca o vei dezarma dintr-o miscare si o vei lipi de perete, privind-o in ochi si tinandu-i mainile fixate, sa nu poata sari pe tine...Si se va zburli toata, se va ciufuli, se va rasfata si va protesta constant, se va ascunde de saruturile tale si va incerca sa scape, desi tot corpul ei tipa ia-ma, iubeste-ma, saruta-ma, atinge-ma...
Nu stie sa minta in legatura cu ce simte...Nu fata de tine...Asa ca o vei privi superior cum se zbate, o vei intreba daca s-a calmat, o vei lua in brate si o vei invarti prin casa in timp ce ea, inca imbufnata, va da din picioare si iti va porunci sa o lasi jos si apoi ii vei sopti ca o iubesti...
Si va incremeni in fata ta, cu un zambet inghetat pe buze ...pentru ca nu ii vine sa creada ca e atat de norocoasa si ca poti simti asa pentru ea...
Si o vei lasa fara suflare pentru a mia oara...
miercuri, 10 noiembrie 2010
Cantecul ei...
Fond muzical sugerat
Ii canta...are ochii inchisi si se concentreaza pe nalucile ce izvorasc din mainile sale...Clapele pianului i se plimba rapid printre degete...O simte in timp ce canta...O vede cu mintea, cu sufletul...Il priveste fix si tremura...Simte fiecare nota impreuna cu el...isi aduce aminte de tot...De cum se o privea alergand printre frunzele asternute pe aleile parcului...Cum arata in autobuz cand soarele parea ca ii straluceste in ochi...Cum statea pe banca privind plina de dragoste copiii alergand printre proumbei...Cum inchidea ochii cand acestia isi luau zborul si parea ca simte atingerea fina a penelor pana in suflet...Cum il privea printr-o suvita razleata ce ii acoperea fata...Cum plangea in fata lui fara nici un cuvant, fara suspine, fara nimic...Doar lacrimi curgandu-i pe fata intr-un suvoi nestavilit...Cum face dragoste cu el...Cum isi trece mainile peste corpul lui de parca ar fi mereu ultima data cand va putea face asta...Cum il saruta ca o condamnata la moarte care isi primeste ultima dorinta...Cum il priveste cu atata dragoste incat pare ca il va ineca in ochii ei...Cum ii zambeste neincrezatoare cand ii spune cat de frumoasa e...Cum ramane muta in fata lui cand ii sopteste ca vrea sa isi petreaca tot restul vietii numai cu ea...Cum se bucura de inca o zi insorita ca un copil de un cadou de Craciun...Cum freamata din tot trupul cand ii trage usor rochia in jos pe umeri si o doreste...Cum doarme cu mainile impreunate strangand in ele viata lui toata....Cum incremeneste in fata geamului cand ii spune ca trebuie sa plece iarasi...Cum e sfasiata de durere cand ii spune cum a mintit-o si cum e invadata de bucurie cand alearga pe camp cu cainele...Cum isi afunda nasucul in florile primite de la el...Cum se stramba cand deseneaza in timp ce parul ii acopera fata si ii ascunde entuziasmul...Cum se opreste inainte sa ii faca poza doar pentru a se uita din nou la el, nevenindu-i sa creada ca ii apartine intru totul...
Stie ca asta simte cand il asculta cantand...o cunoaste atat de bin...ii stie fiecare bataie a inimii si fiecare vis, gand, amintire...
Canta ultimele note si deschide ochii...In ropotele de aplauze o vede...Sta nemiscata. Nu aplauda. Nu clipeste. Pare ca nici nu mai respira. Doar il tintuieste cu privirea. In lumina orbitoare a reflectoarelor ii straluceste o lacrima pe obraz. Doar una, cazand incet spre barbie, pe clavicula ei descoperita de rochia cu snur...Umerii ei expusi...Buzele ei impreunate, pline, rosii...
O adora...Pare ca sunt numai ei in sala...Ea, singura, pe un scaun, in mijlocul amfiteatrului pustiu...
Nimeni nu stie cine e...Nimeni nu o vede...Nimeni nu stie cat o iubeste...
Numai el....el si pianul...
Ii canta...are ochii inchisi si se concentreaza pe nalucile ce izvorasc din mainile sale...Clapele pianului i se plimba rapid printre degete...O simte in timp ce canta...O vede cu mintea, cu sufletul...Il priveste fix si tremura...Simte fiecare nota impreuna cu el...isi aduce aminte de tot...De cum se o privea alergand printre frunzele asternute pe aleile parcului...Cum arata in autobuz cand soarele parea ca ii straluceste in ochi...Cum statea pe banca privind plina de dragoste copiii alergand printre proumbei...Cum inchidea ochii cand acestia isi luau zborul si parea ca simte atingerea fina a penelor pana in suflet...Cum il privea printr-o suvita razleata ce ii acoperea fata...Cum plangea in fata lui fara nici un cuvant, fara suspine, fara nimic...Doar lacrimi curgandu-i pe fata intr-un suvoi nestavilit...Cum face dragoste cu el...Cum isi trece mainile peste corpul lui de parca ar fi mereu ultima data cand va putea face asta...Cum il saruta ca o condamnata la moarte care isi primeste ultima dorinta...Cum il priveste cu atata dragoste incat pare ca il va ineca in ochii ei...Cum ii zambeste neincrezatoare cand ii spune cat de frumoasa e...Cum ramane muta in fata lui cand ii sopteste ca vrea sa isi petreaca tot restul vietii numai cu ea...Cum se bucura de inca o zi insorita ca un copil de un cadou de Craciun...Cum freamata din tot trupul cand ii trage usor rochia in jos pe umeri si o doreste...Cum doarme cu mainile impreunate strangand in ele viata lui toata....Cum incremeneste in fata geamului cand ii spune ca trebuie sa plece iarasi...Cum e sfasiata de durere cand ii spune cum a mintit-o si cum e invadata de bucurie cand alearga pe camp cu cainele...Cum isi afunda nasucul in florile primite de la el...Cum se stramba cand deseneaza in timp ce parul ii acopera fata si ii ascunde entuziasmul...Cum se opreste inainte sa ii faca poza doar pentru a se uita din nou la el, nevenindu-i sa creada ca ii apartine intru totul...
Stie ca asta simte cand il asculta cantand...o cunoaste atat de bin...ii stie fiecare bataie a inimii si fiecare vis, gand, amintire...
Canta ultimele note si deschide ochii...In ropotele de aplauze o vede...Sta nemiscata. Nu aplauda. Nu clipeste. Pare ca nici nu mai respira. Doar il tintuieste cu privirea. In lumina orbitoare a reflectoarelor ii straluceste o lacrima pe obraz. Doar una, cazand incet spre barbie, pe clavicula ei descoperita de rochia cu snur...Umerii ei expusi...Buzele ei impreunate, pline, rosii...
O adora...Pare ca sunt numai ei in sala...Ea, singura, pe un scaun, in mijlocul amfiteatrului pustiu...
Nimeni nu stie cine e...Nimeni nu o vede...Nimeni nu stie cat o iubeste...
Numai el....el si pianul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)